Din cealalta parte

Intotdeauna mi-a placut sa aflu lucruri noi. Invatarea e o stare care ne insoteste pe tot parcursul vietii. Oricat de mult evoluezi si aprofundezi cunostintele, mereu gasesti ceva nou de invatat. Iar lucrurile noi nu vin intotdeauna din carti/tutoriale, ci de cele mai multe ori calatoresc cu alte persoane pana ajung la tine si se imbogatesc pe drum. Cursurile foto pe care le sustin sunt o modalitate de a impartasi cunostintele fotografice, fie ele tehnice sau de abordare si viziune.

Fiecare grupa noua care parcurge cursul aduce un suflu nou de lectii pentru trainer. Toti suntem diferiti, si fiecare are nevoie de explicatii potrivite cu sistemul sau de invatare. Am intalnit multe tipologii de invatare, de la tipul meticulos care prefera sa noteze si sa isi structureze mereu informatia, la tipul intuitiv care prefera sa invete pragmatic o parte si apoi sa descopere singur restul. Fiecare are nevoie de un ritm anume in prezentare si de un grad mai mic sau mai mare de interventie din partea mea. De aceea imi place sa tin cursurile, pentru ca imi place sa invat cum sa ii ajut pe oameni sa inteleaga informatia pe care le-o ofer. Inceputul cursurilor pentru adulti, Photography Basics si Photography Mid Level, sunt o provocare tare faina deoarece reprezinta momentul descoperirii celorlalti. E nevoie de un ochi ager si o ureche fina pentru a vedea si asculta toate semnele transmise verbal, non verbal si paraverbal de catre participanti.

articol 'Din partea cealalta'

Prima sedinta este intotdeauna extrem de importanta pentru mine – din start trebuie sa gasesc o punte de comunicare catre fiecare din participanti, si rareori se intamplat ca puntile sa fie aceleasi. Cursul fiind structurat in 2 parti, teorie si apoi practica, ajuta desfasurarea fluida si coerenta a informatiei.

Niciodata nu imi fac griji pentru partea tehnica, aceasta se invata si ramane deoarece este finita ca acoperire. Mai ales ca dam refresh din cand in cand, notiunile intotdeauna raman la utilizator. Iar dupa ce o parcurgem, ajungem la partea cu adevarat faina a cursului: dezvoltarea creativitatii, a simtului de observatie si urnirea curiozitatii catre a descoperi viziunea proprie. La adulti utilizez bagajul de referinte pentru a ii urni, le arat posibilitatile descoperite pana acum, stiluri de abordare diferite, fotografi importanti din istoria fotografiei dar si contemporani.

Iar la copii folosesc mai mult jocurile pentru a ii urni. Chiar daca din fire copiii sunt mai intuitivi si mai liberi cu imaginatia, au nevoie de jocuri ca si catalizatoare pentru a porni reactia. De aceea atelierele foto pentru incepatori dar si cele pentru avansati au in program peste 50% practica, pentru a lasa loc desfasurarii jocurilor. Indiferent de tipul de curs pe care il sustin pentru copii, fie ca sunt atelierele foto de lunga durata sau intalnirile fotografice de weekend, gasesc mereu lucruri noi de fotografiat, locuri noi in care sa mergem si unghiuri proaspete din care sa privim fotografic. Nu imi place sa repet tematicile in acelasi loc deoarece se creeaza acea imunizare fata de spatiul respectiv. Iar daca eu nu pot gandi fresh, nu pot nici sa ii ajut si sa ii inspir pe ceilalti sa fie fresh.

Cele mai importante lucruri pentru a cladi temeinic viziunea fotografica sunt curiozitatea si imaginatia. Apreciez tare mult cuvintele lui Gary Winogrand in acest sens: „I photograph to find out what something will look like photographed” (Fotografiez pentru a afla cum arata lucrurile in fotografii).

 

Cris Ardelean

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *